Expune corect de fiecare dată: cum să măsori expunerea - Bogdan Dodan: Destination Wedding Photographer
4105
post-template-default,single,single-post,postid-4105,single-format-standard,bridge-core-2.3,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode_grid_1300,qode-content-sidebar-responsive,transparent_content,qode-theme-ver-21.7,qode-theme-bridge,disabled_footer_bottom,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-6.2.0,vc_responsive,elementor-default,elementor-kit-6,elementor-page elementor-page-4105

Expune corect de fiecare dată: cum să măsori expunerea

Astăzi am să îți scriu despre modurile de expunere.

De ce vreau vrea să aprofundez subiectul acesta?

În cursul gratuit pe care l-ai urmat ai aflat funcțiile de bază ale aparatului foto și acum știi că expunerea este un factor important care va duce la realizarea unei fotografii reușite.

Îmi aduc aminte câtă bătaie de cap aveam înainte de a învăța exact ce înseamnă fiecare mod în parte și în ce situație pot fi folosite acestea.

Când ți-am vorbit despre triunghiul de expunere, ai văzut ce elemente determină cantitatea de lumină care intră în aparat (expunerea, de fapt).

Ai văzut, de asemenea, că, în modurile de fotografiere automată și semi-automată, camera este capabilă să te ajute în calcularea expunerii corecte.

Dar și în modul manual, camera trebuie să ne poată spune dacă combinația dintre ISO, timpul de expunere și diafragma pe care o folosim ne conduce către expunerea corectă. Pentru a putea face aceste lucruri, camera trebuie să poată măsura lumina, să măsoare expunerea.

Așadar, aparatul foto este echipat cu senzori (măsurători de expunere – exponometrul, în principal) și algoritmi care îi permit să evalueze lumina care intră în obiectiv, adică lumina reflectată de scena încadrată.

În camerele digitale moderne, sunt 4 moduri comune de măsurare a expunerii:

  • MĂSURARE EVALUATIVĂ/MATRIX
  • MĂSURARE PARȚIALĂ
  • MĂSURARE STANDARD, PE CENTRU
  • MĂSURARE SPOT

MĂSURARE EVALUATIVĂ/MATRIX

Acesta este cel mai răspîndit mod de măsurare a expunerii de pe camerele actuale.

În acest mod, expunerea este calculată ținând cont de cea mai mare parte a scenei încadrate. Mai mult, în funcție de algoritmul utilizat, prin urmare, în funcție de marca și modelul camerei, se pot lua în considerare alți factori, cum ar fi culorile, distanța față de subiectul focalizat etc.

Când să-l folosești: principalul aspect care trebuie luat în considerare este faptul că expunerea calculată va depinde de scena în ansamblu.

Prin urmare, măsurarea evaluativă Matrix este utilă în toate situațiile în care nu există un contrast extrem între prim plan și fundal.

Practic, după cum susțin și mulți fotografi și autori experți (de exemplu, Bryan Peterson, autorul cărții Understanding Exposure – este în limba engleză dar informațiile sunt foarte bine structurate și ușor de înțeles), această metodă de măsurare a expunerii este bună în 90% din cazuri.

De fapt, este modul de contorizare predefinit în aproape toate camerele digitale produse recent.

MĂSURARE PARȚIALĂ

Măsurarea parțială a expunerii se face pe o arie de 10% din cadru, fiind un pic mai largă ca acoperire decât măsurarea spot.

Când să-l folosești: este eficientă în special când fundalul este mult mai luminos decât subiectul. Se mai folosește și atunci când subiectele se află la distanțe asemănătoare față de obiectiv.

MĂSURARE STANDARD, PE CENTRU

Acest mod a fost răspândit pe camerele SLR cu ceva timp în urmă. Consideră întreaga scenă, dar acordă o prioritate mai mare zonei centrale.

Deși acest mod este încă prezent în multe (dacă nu în toate) camerele, acesta a fost aproape depășit și înlocuit de măsurarea Matrix.

Când să-l folosești: prioritatea mare acordată porțiunii centrale a scenei implică faptul că acest mod de măsurare trebuie utilizat atunci când subiectul principal se află în centrul cadrului și există un fundal excesiv de clar (excesiv de luminos), ceea ce ar conduce la măsurarea matrix prin a subexpune primul plan.

Evident, este posibil să îl folosești chiar și atunci când subiectul principal nu este poziționat central. În acest caz, este necesar să faci încadrarea în mijloc, să măsori, să blochezi expunerea și apoi să recompui scena.

MĂSURARE SPOT

Măsura spot calculează expunerea într-o zonă mică care înconjoară punctul de focalizare. Extensia acestei zone este de aproximativ 3% din întreaga scenă încadrată.

O variantă a acestui mod este măsurarea parțială, în care suprafața utilizată pentru calcularea expunerii este mai mare, în jur de 10%.

Deoarece punctul de focalizare poate fi mutat, contorizarea spotului nu necesită plasarea subiectului în centrul prim planului.

Un dezavantaj al măsurii spot este că dimensiunea mică a zonei de dozare poate uneori face dificilă calcularea expunerii.

Pentru a depăși acest lucru, dacă aparatul foto și scena încadrată o permit, puteți încerca măsurarea parțială.

Când să-l folosești: există câteva situații în care contorizarea spotului poate deveni cu adevărat indispensabilă.

În general, acestea sunt situații în care subiectul principal al fotografiei este în contrast puternic cu o porțiune mult mai (sau mult mai puțin) luminoasă a imaginii.

Un exemplu obișnuit este cel al unui portret în care lumina provine din spatele subiectului încadrat. În astfel de cazuri, este foarte util să folosești măsura spot sau parțială și să poziționezi cu precizie punctul focal pe subiect.

Același mod poate fi folosit și atunci când încerci să fotografiezi Luna.

Concluzii

Pe lângă cele enumerate, există și alte modalități mai puțin obișnuite de măsurare a expunerii, care trebuie utilizate în situații particulare.

Mai mult, se poate întâmpla ca, în funcție de producătorul și modelul camerei, același mod de măsurare a expunerii să aibă un nume diferit. Pentru a evita ambiguitatea, este bine să cauți modurile de expunere din manualul camerei tale.

De asemenea, reține că, atâta timp cât folosești modurile de declanșare automată, nu vei putea modifica modul de măsurare a expunerii. În schimb, toate modurile neautomate o permit.

Din fericire, așa cum am scris mai sus, algoritmii pentru măsurarea matrix sunt în prezent foarte eficienți, de aceea acest mod este cel mai bun în marea majoritate a cazurilor.

Cu toate acestea, atunci când te afli într-o situație în care subiectul aflat în prim plan, după câteva încercări, este inevitabil subexpus (adică prea întunecat), atunci încercă să folosești măsura spot sau parțială.

Acum că ai aflat cum pot fi folosite modurile de expunere ce spui dacă treci la partea practică și probezi cele scrise?

Nu uita că totul se învață prin încercare/eșec, nu te lăsă până ce nu ajungi la rezultatul dorit!

Ca întotdeauna, dacă ceva nu este clar, nu ezita să mă întrebi!

Hai să ne conectam și social

Bogdan Dodan - fotograf, antreprenor și autor de cursuri online - CEO Dodan Academy

No Comments

Post A Comment